EN

Torsan.Juan.Bălan - "Assault of the island"
A group with a complicated history. Each artistic step was taken carefully, with difficulty and under the sign of eternal questions. Good people have wandered through the area, but the stable formula seems to be that of the current trio: Călin Torsan (wind instruments), Andrei Bălan (prepared electric guitar, samples) and Juan Carlos Negretti (percussion). Through Juan's presence, the group acquired an unexpected international dimension!
Things also got complicated due to the fact that Bălan and Juan are architects. Well, more, because the former is also a sculptor, and Călin writes literature. From here, endless discussions regarding the form and background of TJB music, about technique and spontaneity or about the evocative power of music, far from the sound language that claims its mathematical legitimacy. In the end, but it was not easy for us, we chose the expression. Which we release right during the performative act. That's what happened with the Asaltul insulei material, music that remained fixed only by recording, as a living testimony of what happens in our rehearsal room.
Barbarians attacked the island! As has always happened in history. They hit the ground running with the temple of autochthonous jazz - unfortunately lacking a school with tradition -, returning the contemporary sonorities to the right place: in the music of the moment. Jazz must be absolute freedom, and for us it will be! Otherwise, we are only left with the confections with which so-called refined people accompany their glass of wine and light dinner, as if it were bossa-nove, standards from other eras or unnecessary complications with a folkloric twist. And the frivolous discussions about who is better on the instrument and who makes more notes per second are catching up with us.
So, we attacked the island, and for that it didn't take any courage: we are not part of the big stage game, so we didn't risk anything. But we wanted you to share the amazing taste with us - it's really umami! - of the freedom I discovered by improvising completely freely. Indeed, this is the only way music becomes a direct experience of life. Otherwise, it loses its meaning among stars, stars, rankings and charts, being boycotted daily on radio and TV or imagined by every man who listened only to what he liked. As if pleasure were the proper measure of things…
Music is not sunscreen, but it has the power to change something in a person's way of looking at the world. Our experience is also yours, of those who approach the sounds of TJB. Therefore, having demolished the old pagan sanctuaries and the idols of old, we now try to raise you to the clouds, carrying you in the well-stabilized cradle of our alkaline vertebrae. From there, from above, from the blue wilderness of the sky, people's affairs are seen differently. Much smaller than they would imagine…
Jazz dies with this music album, only to be reborn in a purified form.
Let's welcome him in festive clothes!

The quote below, from the essayist Marcel Brion (from his book, Homo pictor), seems to describe our work process very well:
"For artists who construct their work according to the structures of passion, the law is extreme subjectivity [...]. It seems that for painters who project their inner drama on canvas in its pure state, there can be no question of objectivity since the object exists only beginning with the moment of its creation, and it is not perfected until it is finished. It is not a question of finding the essential forms which correspond to the structures of the universe, but of inventing by the passionatine impulse of creation a pathetic image of the artist's self. There is in this case a perfect identity between the subject and the object, since the subject itself is the one that becomes an object in the work of art through its very mediation, expressing itself and contemplating itself in its expression: an identity on the level of emotion, not of reason because it is content with the subordinate mission of participating in the arrangement of the elements invented by emotion. From it often derives a kind of abstract expressionism, of star drama its pure."


RO

Torsan.Juan.Bălan - "Asaltul insulei"
Un grup cu o istorie complicată. Fiecare pas artistic a fost făcut cu atenție, cu dificultate și sub semnul veșnicelor întrebări. Prin zonă s-au mai perindat oameni buni, dar formula stabilă pare să fie cea a trioului actual: Călin Torsan (instrumente de suflat), Andrei Bălan (chitară electrică preparată) și Juan Carlos Negretti (percuție). Prin prezența lui Juan, grupul a căpătat o nesperată dimensiune internațională!
Lucrurile s-au complicat și din pricina faptului că Bălan și Juan sunt arhitecți. Ba, mai mult, fiindcă primul este și sculptor, iar Călin scrie literatură. De-aici, nesfârșite discuții privind forma și fondul muzicii TJB, despre tehnică și spontaneitate sau despre puterea evocatoare a muzicii, departe de limbajul sonor care-și pretinde legitățile matematice. Într-un final, dar nu ne-a fost ușor, noi am ales expresia. Pe care o eliberăm chiar în timpul actului performativ. Așa s-a întâmplat și cu materialul Asaltul insulei, muzică ce-a rămas fixată doar prin înregistrare, ca o mărturie vie a ceea ce se petrece în sala noastră de repetiții.
Barbarii au atacat insula! Așa cum s-a petrecut mereu în istorie. Au dat de pământ cu templul jazzului autohton - lipsit, din păcate, de-o școală cu tradiție -, readucând sonoritățile contemporane la locul potrivit: în muzica momentului. Jazzul trebuie să fie libertate absolută, iar pentru noi așa va fi! Altfel, ne rămân numai dulcegăriile cu care zișii rafinați își însoțesc paharul de vin și cina ușoară, chit că-s bossa-nove, standarde din alte epoci sau complicații inutile cu iz folcloric. Și ne-ajung din urmă discuțiile neserioase, despre cine-i mai bun pe instrument și cine face mai multe note pe secundă.
Am atacat, așadar, insula, iar pentru asta n-a fost nevoie de cine știe ce curaj: nu facem parte din jocul marilor scene, deci n-am riscat nimic. Dar am vrut musai să împărtășiți cu noi gustul nemaipomenit - e chiar umami! - al libertății pe care-am descoperind-o improvizând complet liber. Într-adevăr, numai așa muzica redevine o experiență nemijlocită de viață. Altfel, își pierde sensul printre vedete, staruri, clasamente și topuri, fiind boicotată zilnic la radio și TV sau închipuită de fiecare om care-a ascultat numai ce i-a plăcut. De parcă plăcerea ar fi măsura potrivită a lucrurilor...
Muzica nu este cremă antisolară, ci are puterea să schimbe ceva în felul omului de-a privi lumea. Experiența noastră este și a voastră, a celor care vă apropiați de sonoritățile TJB. De aceea, după ce am zdrumicat vechile sanctuare păgâne și capiștile idolilor de demult, încercăm acum să vă înălțăm spre nori, purtându-vă în cârca bine stabilizată de vertebrele noastre alcaline. De-acolo, de sus, din pustietatea albastră a cerului, lucrurile oamenilor se văd altfel. Mult mai mici decât și-ar închipui ei...
Jazzul moare odată cu acest album muzical, doar pentru a renaște într-o formă purificată.
Să-l întâmpinăm în haine de sărbătoare!

Citatul de mai jos, aparținând eseistului Marcel Brion (din cartea lui, Homo pictor), pare să ne descrie foarte bine procesul de lucru:
"Pentru artiștii care își construiesc opera conform structurilor pasiunii, legea e subictivitatea extremă [...]. Se pare că pentru pictorii care își proiectează pe pânză drama interioară în stare pură, nu poate fi vorba de obiectivitate de vreme ce obiectul nu există decât începând cu momentul creării lui, și el nu se desăvârșește decât atunci când aceasta se încheie. Nu e vorba aici de a găsi formele esențiale ce corespund structurilor universului, ci de a inventa prin elanul pasionat al creațiunii o imagine patetică a eului artistului. Există în acest caz o identitate perfectă între subiect și obiect, de vreme ce chiar subiectul e acela care devine obiect în opera de artă prin chiar mijlocirea acesteia, exprimându-se și contemplându-se în expresia ei: o identitate pe planul emoției, nu al rațiunii, deoarece aceasta se mulțumește cu misiunea subordonată de a participa la aranjarea elementelor inventate de emoție. Din ea derivă adeseori un fel de expresionism abstract, de dramă în stare pură."